Facind fata frigului...

O sa ne fie dor de zilele calduroase cu soare care au disparut prea brusc pentru a nu le plinge plecarea. Zilele "necalduroase" cu soare tre' sa le intimpinam cu fruntea sus deghizate in sacouri si paltonashe.

Scent of a woman...

Intotdeauna am avut obsesia ca lucrurile pe care le folosesc mai rar sau mai des sa-mi faca placerea sa le folosesc, sa fie placute vederii si de ce nu - atingerii, de aceea aleg pieptenele de exemplu sa aiba culoarea si forma care imi place la fel si portfardul, carnetelul, agenda, mobilul, cana din care-mi beau ceaiul, husa pentru ochelarii de vedere...pina si saponiere e perfecta daca pe linga sarcina ei principala mai are si pe cea de a-mi flata simtul estetic. Zilele trecute pe paginile unui blog am gasit ceva foarte frumos, ceva ce se bucura la fel de o mare atentie din partea mea - sticlutele de parfum. Partea proasta e ca rar se intimpla ca daca iti place recipientul sa ti se potriveasca si parfumul. Totusi, sa revenim la modelele sticlutelor si sa le tratam nu ca pe niste vase in are se pastreaza elexiruri pretioase ci ca pe niste bijuterii pretioase din budoir-ul unei femei. Parfumul pe care il am acum (Babydoll de la YSL) m-a atras de la inceput datorita sticlutei sale in forma de titirez pentru ca, de, internetul inca nu a avansat intr-atit incit sa poti simti si mireasma parfumurilor afisate pe siteuri. Mai am si niste sticlute aduse de tata din Egypt in care "se depoziteaza" uleiuri cu arome de parfumuri franceze autentice cica, nush pe ci de autentie sunt dar de mirosit miroase bine si arata la fel(astea din poza alaturata sunt frt asemenatoare). Nu stiu ce miros au parfumurile din sticlutele astea deosebite gasite pe blog-ul cu pricina, dar sigur mi-ar placea sa mi se intilneasca privirea si cu ele cind acestea imi stau pe masuta. Intrigata fiind de cele gasite am mai scotocit net-ul si am mai gasit citeva la fel de frumoase. Poftiti de priviti colectia:

Acestea se vind goale si pot fi achizitionate la un pret cuprins intre 14 si 22 de lire sterline: Acesta e noul parfum al cintaretei Gwen Stefani - Harajuku Lovers

Citeva sticlute de lux:

Si altele:

Fall 2008

Chiar daca marile case de moda sunt in derularea show-urilor de primavara/vara '09 la noi a venit toamna si suntem preocupati de garderoba de sezon, fie s-o completam fie sa utilizam ce avem.
Iata citeva idei spontane ce mi-au venit mie pentru toamna asta:
In Oras:

1.

2.

3..

4.
Pentru seara:

5.

6.

7.

8.

9.

Rochite la care visam...

Si iarasi despre moda…

Faima si talentul designerilor libanezi este deja binecunoscuta in lumea intreaga. Tot mai multe starlete poarta rochii semnate Abed Mahfouz, Zuhair Murad dar mai ales Elie Saab. Ultimul a ajuns un nume cunoscut in lumea modei atit prêt-a-porter cit si haute couture inscrindu-se in lista alaturi de celebrii Armani, Valentino, Dior etc. Prima sa “opera” remarcata de mine a fost cea imbracata de Halle Berry la editia la care a luat Oscar-ul si pot sa spun ca a fost dragoste la prima vedere. Se zice ca acesta a si fost momentul cind Elie Saab a intrat in lumea mondenitatii holliwoodiene, iar gratie rochiilor sale pe care cineva le numise “bijuterii autentice” numele sau este tot mai des asociat cu lux, eleganta si chic. Pentru mine el este unul din cei mai buni la capitolul rochii de seara
de accea astept cu sufletul la gura colectiile sale ca sa-mi delectez privirea cu noile opere de arta care pentru mine nu prea cunosc notiunea de timp deoarece praful vremii le evita raminind actuale si peste citiva ani.

“Nascut in 1964 la Beirut, Elie Saab este cel mai mare dintre cei cinci copii ai familiei. Inca de mic s-a interesat de moda. La varsta de noua ani facea crochiuri si decupa tipare, dupa care croia haine pentru sora sa. Talentul lui a facut repede inconjurul cartierului in care locuia, astfel ca foarte tanarul designer si-a facut rapid o clientela semnificativa. La 18 ani avea deja propriul sau atelier cu 15 angajati, in Beirut, iar in cateva luni ajunge sa prezinte prima sa colectie de rochii ultra feminine.
In 1997 designerul autodidact libanez devine membru al Camera Nazionale de la Moda, primul designer strain printre cei mai renumiti designeri italieni. Timp de trei ani el isi prezinta colectiile la Roma, iar in 2000 este invitat de catre Chambre Syndicale de la Haute Couture sa prezinte in capitala franceza. In 2002 isi deschide la Paris un salon de couture si un showroom pentru colectiile sale de prêt-à-porter. Din 2003 devine membru invitat al Camerei franceze de haut couture, o recunoastere pe care Elie Saab o onoreaza cu daruire, astfel incat in doar trei ani (2006) el ajunge sa deschida, chiar in inima “triunghiului de aur” – la Rond-point Champs Elysées numarul 1, un spatiu pe trei nivele, peste 1000 metri patrati pentru intregul univers al marcii sale. In noiembrie 2006 designerul libanez devine membru corespondent al Camerei Sindicale de Haute Couture.”

Sursa: http://www.fashionandbeauty.ro/fashion_designer_elie_saab.htmlv

Si iata citeva din creatiile sale:

Первый раз в первый класс!!!

Anul acesta am avut cea mai dureroasa "prima zi de scoala". Nu mai era o sarbatoare pe care am avut-o de-a lungul a 16 ani. A fost prima oara cînd mă plimbam într-o rokiţă simplă si în nişte săndăluţe fără toc prin oraş. O plimbare lejeră pînă la dentist... nu liceu, nu facultate, ci pursismplu la dentist, aşa ca într-o zi cît se poate de obişnuită. Priveam cu o nostalgie de nedescris copiii frumos îmbrăcaţi pe care îi vedeam pe stradă şi îmi aduceam aminte de primul meu "primul sunet" din viaţă. Mămica mi-a cusut şorţuleţ toată ziua de 31 august cînd normal toţi erau în oraş mai ales ca sărbătoarea era la doar a doua "ediţie". Şorţul a ieşit unul frt înfoiat şi mă simţeam de parcă am îmbrăcat ceva regesc nu un şorţ de şcoală. Bine ca mămica mă liniştise ca era unul de sărbatoare şi că nu-l voi purta zi de zi. Eram "metaforică" de pe atunci că altfel nu-mi pot explica de ce la prima întrebare a profesoarei "Care e pasărea păcii?" eu am ridicat mina şi am raspuns "pîinea", mă gîndeam la acea pîine "zburătoare" de pe prosop desenată pe posterele rămase incă prin oraş de pe vremea Uniunii. Nu ştiu, chiar nu ştiu ce m-a făcut să răspund aşa. Nu pot să o pun pe seama intelectului pentru ca am finisat primul an doar cu 10 iar clasele primare cu diploma si premiu de 10 lei (cu care mi-am dus pantofii la reparaţie). Cu cîteva zile înainte de aceasta mă fugăream cu băieţii prin jurul şcolii şi am căzut în genunchi. Aşă că la ultimul sunet în clasa a 4-a mă asortam perfect: culoarea verdelui de briliant de pe genunchii mei şi culoarea costumului erau identice chiar dacă mămica a incercat să-mi ascundă picioarele în colanţi albi. Anii de gimnaziu au trecut foarte repede ca de altfel si toţi aceşti 16 ani. A fost perioada adolescenţei - metamorfozare continuă... In clasa a 12-a iar diploma dar de data asta ţinuta mea se asorta nu cu genunchii ci cu fundele galbene din păr. De-a lungul a 12 ani am tot aşteptat să merg şi eu în jurul terenului sportiv şi iată că venise această zi şi eu cu Tili mergeam primele primele în coloana clasei noastre.....lepotaaaaaaaaa.
În primele zile de facultate nu mă puteam obişnui cu fluxul continuu de oameni. Mi se părea că sunt într-un muşuroi de unde intra şi ies multe multe furnicuţe...dornice mai mult sau mai puţin de carte :) Şi iată aşa 4 ani...examene, nopti nedormite pînă aproape de răsărit, examene, vederea tot mai slabă, examene, Napolis, examene, teză anuală, examene, colegi colegi colegi, examene şi iar diplomă...şi gata, gata cu 1 septembrie...

"As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm.(...)Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice."
G.G. Marquez