Первый раз в первый класс!!!

Anul acesta am avut cea mai dureroasa "prima zi de scoala". Nu mai era o sarbatoare pe care am avut-o de-a lungul a 16 ani. A fost prima oara cînd mă plimbam într-o rokiţă simplă si în nişte săndăluţe fără toc prin oraş. O plimbare lejeră pînă la dentist... nu liceu, nu facultate, ci pursismplu la dentist, aşa ca într-o zi cît se poate de obişnuită. Priveam cu o nostalgie de nedescris copiii frumos îmbrăcaţi pe care îi vedeam pe stradă şi îmi aduceam aminte de primul meu "primul sunet" din viaţă. Mămica mi-a cusut şorţuleţ toată ziua de 31 august cînd normal toţi erau în oraş mai ales ca sărbătoarea era la doar a doua "ediţie". Şorţul a ieşit unul frt înfoiat şi mă simţeam de parcă am îmbrăcat ceva regesc nu un şorţ de şcoală. Bine ca mămica mă liniştise ca era unul de sărbatoare şi că nu-l voi purta zi de zi. Eram "metaforică" de pe atunci că altfel nu-mi pot explica de ce la prima întrebare a profesoarei "Care e pasărea păcii?" eu am ridicat mina şi am raspuns "pîinea", mă gîndeam la acea pîine "zburătoare" de pe prosop desenată pe posterele rămase incă prin oraş de pe vremea Uniunii. Nu ştiu, chiar nu ştiu ce m-a făcut să răspund aşa. Nu pot să o pun pe seama intelectului pentru ca am finisat primul an doar cu 10 iar clasele primare cu diploma si premiu de 10 lei (cu care mi-am dus pantofii la reparaţie). Cu cîteva zile înainte de aceasta mă fugăream cu băieţii prin jurul şcolii şi am căzut în genunchi. Aşă că la ultimul sunet în clasa a 4-a mă asortam perfect: culoarea verdelui de briliant de pe genunchii mei şi culoarea costumului erau identice chiar dacă mămica a incercat să-mi ascundă picioarele în colanţi albi. Anii de gimnaziu au trecut foarte repede ca de altfel si toţi aceşti 16 ani. A fost perioada adolescenţei - metamorfozare continuă... In clasa a 12-a iar diploma dar de data asta ţinuta mea se asorta nu cu genunchii ci cu fundele galbene din păr. De-a lungul a 12 ani am tot aşteptat să merg şi eu în jurul terenului sportiv şi iată că venise această zi şi eu cu Tili mergeam primele primele în coloana clasei noastre.....lepotaaaaaaaaa.
În primele zile de facultate nu mă puteam obişnui cu fluxul continuu de oameni. Mi se părea că sunt într-un muşuroi de unde intra şi ies multe multe furnicuţe...dornice mai mult sau mai puţin de carte :) Şi iată aşa 4 ani...examene, nopti nedormite pînă aproape de răsărit, examene, vederea tot mai slabă, examene, Napolis, examene, teză anuală, examene, colegi colegi colegi, examene şi iar diplomă...şi gata, gata cu 1 septembrie...